Nu ma grabesc sa ajung la destinatie. Inspir si ma delectez cu fiecare clipa. Exploatez fiecare secunda incet, ca si cand ai manca un tort d ciocolata dar iei cu degetul glazura sa o gusti si doar atat. Imi place sa ma tin pe jar. Satisfactia si placerea la sfarsit sunt mult mai intense. Ii ating mana cu umarul dar nu fac nicio miscare. Tentatia imi strabate corpul ca o energie electirca..din nou...si din nou. Si daca ar fi sa-l sarut , prea multa lume in camera. 5 p jos s joaca monopoly de mai bine de trei ore. Ceilalti suntem rasfirati p canapea uitandu-ne la un documentar. Toti sunt cu gandul in alta parte si absorbiti. Rad in sinea mea. E ca si cum as avea un secret pe care ceilalti nu-l stiu. O fantana de senzatii de care ceilalti nu-si dau seama. Ii inspire mirosul bine cunoscut. Astazi il percep altcumva. Mi se pune un gol in stomac la mirosul familiar. Hmm. Miscarile lui sunt complementare. Imi dau seama ca daca l-as lua de mana acum si l-as trage in cealalta camera ar veni. Vrea sa vina. Dar nu fac nimic. Nu zic nimic. Nu ma grabesc.
Dimineata, in aerul rece de toamna ma sui in troleu sa merg acasa. Nu ma uit in jur. sunt aceleas fete anoste, plictisite de viata, imaginea unei vieti intregi intr-o tara in care daca nu dai din coate si tenpingi, altul te va arunca p jos. Dispret. Azi nu vreau sa le privesc. Imi gasesc un loc si ma asez. Imi tin bratele in jurul corpului ca si cum mi-ar fi frica ca m-as pierde. Ma adun si incerc sa-mi limpepezesc mintea. Prea mult fum, prea multa agitatie in incercarea de a scapa un pic de rutina, de obisnuit. Prea multa energie consumata cateodata pentru nimic. Urasc diminetile. Dimineata iti aduci aminte ce-ai facut seara trecuta, alimentata de binecunoscuta invincibilitate nocturna, impresia ca zorii zilei nu vor venii si tu vei trona in nesfarsitul farmec al noptii. Dimineata strangi din dinti si te strambi cand iti dai seama ca intro ora trebuie sa mergi la doctor cu mama ta, sa ajungi la lucru sau pur si simplu sa te apuci de treburile zilnice. Dimineata ii vezi pe toti mai clar . prietenul tau de pe jos parca nu mai pare atat de impunator, sarmant, sticla d vin nu ti se mai pare o alegere atat de reusita si toate secretele care le-ai impartasit cu prietena ta care doarme alaturi ti se par dintr-o data de nepretuit . Iar fata pe care o vezi in oglinda e doar o alta privire zbarcita, aceleas cearcane, aceiasi ochi injectati de chimicale. Aceeasi fuga continua si fara rezultat. De aceea nu-mi place sa ma trezesc cu cineva alaturi. De cate ori am prins primele raze ale soarelui intro iarna indepartata incercand sa ma strecor p scarile casei lui inainte sa se trezeasca? Diminetile sunt doar pentru mine. Si totusi sunt o persoana matinala. Probabil am impresia ca daca ma trezesc mai tarziu de 12 nu voi mai putea iesi din ciclu niciodata. Voi fi mereu prinsa in acelas vartej si desi ma dor ochii imi place sa privesc lucrurile la lumina..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu