Regula nr 1. Nu te bucura prea tare ca toate iti merg bine. In secunda urmatoare ai atatea probleme incat ai si uitat cum era inainte. Totdeauna e prea frumos sa fie adevarat.
Regula nr 2. De ce sa-mi mai fac curat in dulap daca oricum dupa o zi am ghemotoce de haine indesate cu forta?
Regula nr 3. Ajutati pretinii.
Regula nr 4. Bucura-te de aparatu foto in prima zi pentru ca oricum mai tarziu ti-l fura cineva sau il scapi in apa.
Regula nr 5. Daca ai multi bani la tine si vrei sa-ti ti o parte pentru altceva nu ti lua pe toti afara, inevitabil se duc pe o Creskova, taxiu si intalniri la colt pentru o strangere de mana.
Regula nr 6. Nu te imprumuta des fara nevoi speciale. Sa faci rost de bani ti se pare mai greu a doua zi dimineata si nu stii ce sa-ti mai duci in targ.
Regula nr 7. Asculta omul si chiar daca nu-l intelegi nu-l respinge, fiecare pe delirul lui.
Regula nr 8. Nu te duce la un salon de tatuat sau la corturile de vopsit par dupa ce ai baut mai mult. Dimineata te intrebi de ce.:))
Regula nr 9. Fa ceea ce crezi ca-i mai bine pentru tine si nu mai tine cont de ce zice lumea. Singurul care trebuie sa te judece esti tu insuti.
Regula nr 10. Sa nu-ti fie frica. Regretele is mai grele de suportat decat consecintele.
sâmbătă, 18 septembrie 2010
"I got a soul but I'm not a soldier"
Cand e momentul sa lasi pe cineva in urma? Cand nu mai incerci sa mai salvezi ceva sau pur si simplu sa-I dai drumu? E greu sa zici destul cand te leaga amintiri vechi. Nu stii cand e timpul sa te gandesti la tine atunci cand prea multe se aduna , se deschid noi drumuri si alte idei iti schimba viziunea. Is momente cand dai de o cotitura si prea multe s-ar schimba indiferent ce alegi. E momentul cand te-ntrebi ce e bine si ce e rau , pentru ca fiecare isi face scara lui de valori si bariera proprie.
***
Greselile sunt obligatorii. Gresesti ca sa-ti dai seama ce era mai binee Cand atingi pamantul si iti dai seama ca nu mai ai nimic , dupa ce trece durerea si socul atunci esti liber. Atunci te vezi pe tine cu adevarat. Nu mai esti ascuns de nimic.si esti fata in fata cu toate uriteniile si defectele tale. Niciodata nu vezi mai clar ce e mai bun in tine ca atunci. Nu erai niciodata mai sigur de ce trebuia sa faci. Atunci iti asumi riscurile pentru a face ce vrei. Pentru ca oricum ar fi, sigur e mai bine. Si iti atingi scopul, pentru ca pe parcurs ai o incredere de care ceilalti nu stiu , increderea pe care ai obtinut-o atunci cand ai ales.
Pentru colegi si colege.
Oricum nu stiu daca conteaza ce zic. Am impresia ca nimeni nu face ceea ce vor de fapt. Traim intr-o societate in care esti invatat ce trebe si ce nu trebe sa faci. Ce e respectuos si ce este de bun simt. De la ce trebe sa te abtii pentru ca lumea sa te eticheteze si sa te arate cu degetu. N-ai sarutat baiatu de care iti placea pentru era considerat altfel. Te duci la facultatea cea mai de seama pentru avea bani, si stii si tu ca probabibil nu-ti va place ce vei face. Dar totusi continui pentru ai fost invatat ca atunci cand esti mare trebuie sa faci bani, sa te realizezi pentru a avea 5 masini si o vila in Floresti.Esti privit cu o anumita dezamagire acceptata de tota familia chiar si numai daca ai incercat la un anumit moment al varstei sa visezi ca faci peste 10 ani ceea ce-ti place tie mai mult. Suntem invatati sa nu ne gandim prea mult la ceea ce ne-ar placea si mai mult la ceea ce trebuie sa faci. Trebuie.
***
Greselile sunt obligatorii. Gresesti ca sa-ti dai seama ce era mai binee Cand atingi pamantul si iti dai seama ca nu mai ai nimic , dupa ce trece durerea si socul atunci esti liber. Atunci te vezi pe tine cu adevarat. Nu mai esti ascuns de nimic.si esti fata in fata cu toate uriteniile si defectele tale. Niciodata nu vezi mai clar ce e mai bun in tine ca atunci. Nu erai niciodata mai sigur de ce trebuia sa faci. Atunci iti asumi riscurile pentru a face ce vrei. Pentru ca oricum ar fi, sigur e mai bine. Si iti atingi scopul, pentru ca pe parcurs ai o incredere de care ceilalti nu stiu , increderea pe care ai obtinut-o atunci cand ai ales.
Pentru colegi si colege.
Oricum nu stiu daca conteaza ce zic. Am impresia ca nimeni nu face ceea ce vor de fapt. Traim intr-o societate in care esti invatat ce trebe si ce nu trebe sa faci. Ce e respectuos si ce este de bun simt. De la ce trebe sa te abtii pentru ca lumea sa te eticheteze si sa te arate cu degetu. N-ai sarutat baiatu de care iti placea pentru era considerat altfel. Te duci la facultatea cea mai de seama pentru avea bani, si stii si tu ca probabibil nu-ti va place ce vei face. Dar totusi continui pentru ai fost invatat ca atunci cand esti mare trebuie sa faci bani, sa te realizezi pentru a avea 5 masini si o vila in Floresti.Esti privit cu o anumita dezamagire acceptata de tota familia chiar si numai daca ai incercat la un anumit moment al varstei sa visezi ca faci peste 10 ani ceea ce-ti place tie mai mult. Suntem invatati sa nu ne gandim prea mult la ceea ce ne-ar placea si mai mult la ceea ce trebuie sa faci. Trebuie.
duminică, 5 septembrie 2010
"Sunday mornin`, give me a cigarette.."
Nu ma grabesc sa ajung la destinatie. Inspir si ma delectez cu fiecare clipa. Exploatez fiecare secunda incet, ca si cand ai manca un tort d ciocolata dar iei cu degetul glazura sa o gusti si doar atat. Imi place sa ma tin pe jar. Satisfactia si placerea la sfarsit sunt mult mai intense. Ii ating mana cu umarul dar nu fac nicio miscare. Tentatia imi strabate corpul ca o energie electirca..din nou...si din nou. Si daca ar fi sa-l sarut , prea multa lume in camera. 5 p jos s joaca monopoly de mai bine de trei ore. Ceilalti suntem rasfirati p canapea uitandu-ne la un documentar. Toti sunt cu gandul in alta parte si absorbiti. Rad in sinea mea. E ca si cum as avea un secret pe care ceilalti nu-l stiu. O fantana de senzatii de care ceilalti nu-si dau seama. Ii inspire mirosul bine cunoscut. Astazi il percep altcumva. Mi se pune un gol in stomac la mirosul familiar. Hmm. Miscarile lui sunt complementare. Imi dau seama ca daca l-as lua de mana acum si l-as trage in cealalta camera ar veni. Vrea sa vina. Dar nu fac nimic. Nu zic nimic. Nu ma grabesc.
Dimineata, in aerul rece de toamna ma sui in troleu sa merg acasa. Nu ma uit in jur. sunt aceleas fete anoste, plictisite de viata, imaginea unei vieti intregi intr-o tara in care daca nu dai din coate si tenpingi, altul te va arunca p jos. Dispret. Azi nu vreau sa le privesc. Imi gasesc un loc si ma asez. Imi tin bratele in jurul corpului ca si cum mi-ar fi frica ca m-as pierde. Ma adun si incerc sa-mi limpepezesc mintea. Prea mult fum, prea multa agitatie in incercarea de a scapa un pic de rutina, de obisnuit. Prea multa energie consumata cateodata pentru nimic. Urasc diminetile. Dimineata iti aduci aminte ce-ai facut seara trecuta, alimentata de binecunoscuta invincibilitate nocturna, impresia ca zorii zilei nu vor venii si tu vei trona in nesfarsitul farmec al noptii. Dimineata strangi din dinti si te strambi cand iti dai seama ca intro ora trebuie sa mergi la doctor cu mama ta, sa ajungi la lucru sau pur si simplu sa te apuci de treburile zilnice. Dimineata ii vezi pe toti mai clar . prietenul tau de pe jos parca nu mai pare atat de impunator, sarmant, sticla d vin nu ti se mai pare o alegere atat de reusita si toate secretele care le-ai impartasit cu prietena ta care doarme alaturi ti se par dintr-o data de nepretuit . Iar fata pe care o vezi in oglinda e doar o alta privire zbarcita, aceleas cearcane, aceiasi ochi injectati de chimicale. Aceeasi fuga continua si fara rezultat. De aceea nu-mi place sa ma trezesc cu cineva alaturi. De cate ori am prins primele raze ale soarelui intro iarna indepartata incercand sa ma strecor p scarile casei lui inainte sa se trezeasca? Diminetile sunt doar pentru mine. Si totusi sunt o persoana matinala. Probabil am impresia ca daca ma trezesc mai tarziu de 12 nu voi mai putea iesi din ciclu niciodata. Voi fi mereu prinsa in acelas vartej si desi ma dor ochii imi place sa privesc lucrurile la lumina..
Dimineata, in aerul rece de toamna ma sui in troleu sa merg acasa. Nu ma uit in jur. sunt aceleas fete anoste, plictisite de viata, imaginea unei vieti intregi intr-o tara in care daca nu dai din coate si tenpingi, altul te va arunca p jos. Dispret. Azi nu vreau sa le privesc. Imi gasesc un loc si ma asez. Imi tin bratele in jurul corpului ca si cum mi-ar fi frica ca m-as pierde. Ma adun si incerc sa-mi limpepezesc mintea. Prea mult fum, prea multa agitatie in incercarea de a scapa un pic de rutina, de obisnuit. Prea multa energie consumata cateodata pentru nimic. Urasc diminetile. Dimineata iti aduci aminte ce-ai facut seara trecuta, alimentata de binecunoscuta invincibilitate nocturna, impresia ca zorii zilei nu vor venii si tu vei trona in nesfarsitul farmec al noptii. Dimineata strangi din dinti si te strambi cand iti dai seama ca intro ora trebuie sa mergi la doctor cu mama ta, sa ajungi la lucru sau pur si simplu sa te apuci de treburile zilnice. Dimineata ii vezi pe toti mai clar . prietenul tau de pe jos parca nu mai pare atat de impunator, sarmant, sticla d vin nu ti se mai pare o alegere atat de reusita si toate secretele care le-ai impartasit cu prietena ta care doarme alaturi ti se par dintr-o data de nepretuit . Iar fata pe care o vezi in oglinda e doar o alta privire zbarcita, aceleas cearcane, aceiasi ochi injectati de chimicale. Aceeasi fuga continua si fara rezultat. De aceea nu-mi place sa ma trezesc cu cineva alaturi. De cate ori am prins primele raze ale soarelui intro iarna indepartata incercand sa ma strecor p scarile casei lui inainte sa se trezeasca? Diminetile sunt doar pentru mine. Si totusi sunt o persoana matinala. Probabil am impresia ca daca ma trezesc mai tarziu de 12 nu voi mai putea iesi din ciclu niciodata. Voi fi mereu prinsa in acelas vartej si desi ma dor ochii imi place sa privesc lucrurile la lumina..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)